- Origini monastice: Grădinile au fost cultivate inițial de călugării benedictini pentru rugăciune, ierburi și hrană simplă, oferind o resursă vitală în incinta mănăstirii.
- Retragere spirituală: Călugării foloseau Grădinile ca locuri de meditație și liniște, echilibrând îndatoririle zilnice cu spații destinate reflecției, rugăciunii și contemplației.
- Remedii pe bază de plante: Grădina Colegiului producea plante vindecătoare și ierburi esențiale, susținând infirmeria mănăstirii și reflectând în același timp tradiția medievală mai largă a horticulturii medicinale.
- Rolul comunității: Grădinile au servit nu numai ca refugii monahale, ci și ca spații funcționale pentru educație, îngrijire comunitară și viață comună în mănăstire.
- Moștenire durabilă: De-a lungul secolelor, Grădinile și-au păstrat scopul de calm, reflecție și utilizare practică, menținând continuitatea între spiritualitatea medievală și vizitele moderne.