9 lucruri interesante despre Castelul Dover pe care, punem pariu, nu le știai!

Situat la înălțime, deasupra Stâncilor Albe, Castelul Dover veghează de secole asupra litoralului Angliei. De la farurile romane până la tunelurile din timpul războiului, ascunse adânc în stâncile de cretă, cetatea este plină de povești mult mai ciudate decât ficțiunea.

9 lucruri fascinante despre Castelul Dover

Aici se mai păstrează încă un far roman

Cu mult înainte de apariția castelului medieval, romanii au construit un far pe deal, la scurt timp după anul 43 d.Hr. Cunoscut sub numele de „Farul Roman”, acesta rămâne una dintre cele mai bine conservate construcții romane din Anglia și unul dintre cele doar trei faruri romane care s-au păstrat din fostul Imperiu Roman.

Sub stânci se întind tuneluri secrete

Sub castel se ascunde un labirint de tuneluri care se întinde pe o distanță de peste trei mile. Săpate inițial în timpul războaielor napoleoniene pentru a găzdui baterii de artilerie, aceste galerii săpate în cretă au fost ulterior extinse, transformându-se în centre de comandă, spitale și noduri de comunicații în timpul războaielor din secolele al XIX-lea și al XX-lea.

Evacuarea de la Dunkerque a fost coordonată de aici

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tunelurile subterane ale castelului au devenit un cartier general militar protejat. În 1940, comandanții au planificat și coordonat evacuarea a peste 330.000 de soldați aliați din Dunkirk, din încăperi săpate direct în calcarul de sub stânci.

Un tun uriaș avea o poreclă surprinzător de jucăușă

Una dintre cele mai faimoase arme din perioada Tudor de la Castelul Dover a fost supranumită „Pistolul de buzunar al reginei Elisabeta”. În ciuda denumirii sale amuzante, uriașul tun de bronz măsura peste șapte picioare în lungime și simboliza importanța tot mai mare a artileriei grele în apărarea litoralului Angliei.

Deținuții au lăsat graffiti în interiorul Turnului Mare

Prizonierii străini capturați, care au fost deținuți cândva în castel, au gravat nume, desene și mesaje pe zidurile de piatră ale Turnului Mare. Multe dintre aceste sculpturi s-au păstrat până în prezent, oferind o perspectivă modestă, dar personală, asupra unor vieți marcate de război și de închisoare cu secole în urmă.

Sunetele ciudate din tunel au explicații practice

Pasajele subterane și-au câștigat renumele datorită poveștilor cu fantome și zgomotelor misterioase. Cu toate acestea, experții consideră că amplasarea castelului pe marginea unei stânci expuse generează curenți de aer neobișnuiți și ecouri în interiorul tunelurilor de cretă, făcând ca sunetele obișnuite să pară înfiorătoare și inexplicabile.

Situl a fost apărat timp de aproape 2.000 de ani

Vârful dealului a avut rol defensiv încă din Epoca Fierului, cu mult înainte de sosirea romanilor. De-a lungul secolelor, aceeași poziție strategică a continuat să evolueze, transformându-se dintr-un fort de pe deal într-un castel medieval și apoi într-un cartier general militar modern, conferind acestui sit una dintre cele mai îndelungate istorii defensive din Marea Britanie.

Tunelurile din epoca napoleoniană au fost transformate ulterior în spitale de război

Tunelurile construite pentru bateriile de artilerie napoleoniene nu au fost niciodată folosite efectiv în luptă la acea vreme. În schimb, generațiile următoare au transformat aceste încăperi în instalații secrete de război, dotate cu centrale telefonice, săli de hărți, birouri și chiar secții medicale subterane.

Lucrările de terasament de sub castel sunt mai vechi decât Roma

Sub zidurile de piatră se află șanțuri uriașe și valuri de pământ, construite inițial de comunitățile din Epoca Fierului. Peisajul în sine a fost remodelat în repetate rânduri de-a lungul a mii de ani, transformând terenul castelului într-o mărturie extraordinară, stratificată, a trecutului defensiv al Marii Britanii.

Întrebări frecvente despre Castelul Dover

Istoria sitului se întinde pe o perioadă de peste 2.000 de ani, începând cu fortificațiile din Epoca Fierului. Castelul medieval din piatră pe care îl vedem astăzi datează, în mare parte, din secolul al XII-lea, din timpul domniei regelui Henric al II-lea.