Zece lucruri interesante despre Palatul Kensington din Londra

Înainte ca familia regală să se mute acolo, Palatul Kensington era Nottingham House, un conac jacobin relativ modest. William al III-lea și Maria a II-a au achiziționat-o în 1689, apoi i-au cerut lui Sir Christopher Wren să o extindă pentru a o transforma într-o reședință regală adecvată. Clădirea pe care o pot vizita astăzi turiștii se ridică încă pe fundația acelei vechi conacuri. Această transformare i-a schimbat statutul pentru totdeauna.

William al III-lea nu a ales Kensington doar pentru fastul pe care îl oferea. Deoarece suferea de astm, dorea un loc cu aer mai curat decât fumul și umezeala din zona Whitehall, așa că curtea regală s-a mutat spre vest. O decizie motivată de considerente de sănătate, mai degrabă decât una de natură ceremonială, a contribuit la crearea unuia dintre cele mai cunoscute palate ale monarhiei din Londra.

Regina Victoria s-a născut la Palatul Kensington în 1819 și și-a petrecut copilăria acolo, sub regimul restrictiv al „Sistemului Kensington”, conceput de mama sa și de consilierii acesteia. În iunie 1837, a aflat tot la palat că devenise regină. Puține clădiri regale sunt atât de strâns legate de anii de formare ai unui monarh.

Kensington nu este doar o clădire de muzeu; rămâne o reședință regală funcțională, cu apartamente private folosite de membrii familiei regale. De aceea, doar anumite săli de recepție și spații expoziționale sunt deschise publicului. Rezultatul este o vizită care dă senzația de un loc mai familiar decât palatele cu aerul lor pur ceremonial.

Unul dintre cele mai spectaculoase spații ale palatului este Scara Regelui, decorată cu o pictură murală de mari dimensiuni realizată de artistul William Kent. În loc să creeze o alegorie ordonată, Kent a populat-o cu curteni, servitori și paraziți din cercul lui George I. A inclus chiar și un autoportret, integrându-se discret în peisajul social al palatului, pe perete.

Sala Cupolei, bogat decorată, este mai mult decât o bijuterie arhitecturală. Regina Victoria a fost botezată acolo în 1819, fapt care conferă încăperii o legătură directă cu una dintre cele mai marcante monarhe ale Marii Britanii încă de la începutul vieții sale. Tavanul său bogat ornamentat și sculpturile sale au fost concepute pentru ceremonii, iar această atmosferă se simte și astăzi.

În spatele fastului, Palatul Kensington a fost martorul unor momente de tristețe intimă. Regina Maria a II-a a murit acolo în 1694, după ce s-a îmbolnăvit de variolă, legând așa-numitele „Apartamente de Stat ale Reginei”, un loc mai liniștit, de unul dintre cele mai tragice episoade ale curții. Acest lucru ne reamintește că aceste camere nu erau decoruri de teatru; erau spații locuite, modelate de boală, durere și viața de familie.

Grădina Scufundată a fost amenajată la începutul secolului al XX-lea, dar rezonanța sa actuală este strâns legată de prințesa Diana. În 2021, prinții William și Harry au dezvelit acolo o statuie a mamei lor, cu ocazia zilei în care aceasta ar fi împlinit 60 de ani. Această adăugire a transformat grădina atât într-un reper horticol, cât și într-un loc de comemorare.

De-a lungul anilor, Palatul Kensington a devenit strâns asociat cu expozițiile de modă regală și cu prezentările din Colecția Regală de Ținute Ceremoniale. Acest accent îl diferențiază de palatele axate în principal pe mobilier sau pe spectacolul militar. Îmbrăcămintea, bijuteriile și accesoriile personale dezvăluie statutul social, gusturile și personalitatea într-un mod în care portretele, de sine stătătoare, rareori reușesc să o facă.

Palatul Kensington se afla odinioară pe un teren folosit ca grădini regale private, însă Grădinile Kensington sunt astăzi un parc public care face parte integrantă din viața de zi cu zi a Londrei. Această schimbare transformă complet atmosfera unei vizite. Puteți trece de la apartamentele oficiale și istoria regală la alei largi, iazuri și paturi de flori, fără să vă simțiți vreodată izolați de oraș.

Nu se aplică