The Shard este un zgârie-nori contemporan caracterizat prin geometria minimalistă, sticla și oțelul. Forma sa sculpturală înlocuiește turnul dreptunghiular convențional cu fațade conice, creând o siluetă mai aerisită și mai fragmentată.
Arhitectura clădirii „The Shard” | Proiectul zgârie-norului din sticlă al lui Renzo Piano
Arhitectura clădirii „The Shard” îmbină viziunea lui Renzo Piano cu o inginerie structurală de ultimă generație, dând naștere unui turn de sticlă înalt de 306 metri, a cărui formă este inspirată de lumină, mișcare, transport și silueta orașului Londra.
Arhitectura clădirii „The Shard” pe scurt
- Denumire oficială: The Shard
- Tip: Zgârie-nori cu destinație mixtă și oraș vertical
- Locație: London Bridge, Londra
- Înălțime: 306 metri
- Etaje: 95
- Cel mai înalt etaj locuibil: Nivelul 72
- Arhitect: Renzo Piano Building Workshop
- Inginer structural: WSP
- Dezvoltator: Sellar Property
- Finalizat: 2012
- Concept arhitectural: Un turn de sticlă zvelt, în formă de turlă, alcătuit din opt fațade înclinate
- Material principal: Sticlă extra-albă, oțel și beton
- Panouri de sticlă: Aproximativ 11.000
- Utilizări principale: Birouri, restaurante, hotel, locuințe și galerie de observare publică
Stilul arhitectural și influențele clădirii The Shard
Designul contemporan al zgârie-norilor
Inspirat de silueta Londrei
Renzo Piano s-a inspirat din turlele bisericilor londoneze și din catargele navelor redate în tablourile lui Canaletto care înfățișează Tamisa. El a transpus verticalitatea pronunțată a acestora într-un turn modern, în loc să le reproducă direct formele.
Opt cioburi de sticlă
Cele opt fațade din sticlă înclinate conferă clădirii The Shard aspectul său caracteristic, împărțind dimensiunile sale uriașe în secțiuni conice. Suprafețele lor reflectante reacționează la schimbările luminii naturale, ale vremii și ale peisajului înconjurător pe parcursul zilei.
Un oraș vertical
Arhitectura reflectă, de asemenea, conceptul de „oraș vertical” al clădirii The Shard. Birourile, restaurantele, un hotel, locuințele și spațiile de observare sunt amplasate pe diferite niveluri, suprafețele etajelor de la parter fiind mai mari și îngustându-se treptat pe măsură ce turnul se înalță.
De ce clădirea „The Shard” arată ca o ciobură?
- Siluetă zveltă: Designul conic conferă clădirii un profil mai ușor și mai elegant, evitând aspectul masiv caracteristic zgârie-norilor convenționali.
- Opt fațade: Cele opt fațade din sticlă cu unghiuri ascuțite conferă clădirii un aspect fragmentat, asemănător unor cioburi, iar suprafețele lor reflectante își schimbă aspectul odată cu lumina schimbătoare a Londrei.
- Fracturi verticale: Spațiile dintre fațade, denumite „fracturi”, includ orificii de aerisire care asigură ventilarea naturală a grădinilor de iarnă ale clădirii.
- Vârful spre cer: Vârful din oțel acoperit cu sticlă prelungește ascensiunea clădirii The Shard, creând un finisaj în formă de turlă, în locul unui acoperiș plat convențional.
- Inspirație londoneză: Renzo Piano s-a inspirat din turlele bisericilor londoneze și din catargele navelor care navighează pe Tamisa.
- Conceptul inițial: Schița lui Piano din anul 2000, realizată în timpul unei întâlniri cu Irvine Sellar la Berlin, semăna deja foarte mult cu designul final al clădirii The Shard.
- Formă cu un scop precis: Forma clădirii „The Shard” îi conferă un aspect mai aerisit, se integrează în peisajul înconjurător și permite diverse utilizări, pe măsură ce etajele se îngustează treptat.
Caracteristici de design ale clădirii The Shard
1/6
Cele opt cioburi de sticlă
Cele opt fațade înclinate definesc silueta clădirii The Shard. Suprafețele lor înclinate fragmentează vizual turnul, reflectând în același timp cerul și lumina în continuă schimbare ale Londrei.
Fațada din sticlă
Aproximativ 11.000 de panouri de sticlă acoperă fațada, conferind turnului aspectul său caracteristic, transparent. Sticla de un alb deosebit a fost aleasă pentru a sublinia ideea lui Piano privind ușurința și transparența.
Fracturile
Spațiile dintre fațadele vitrate creează „fracturi” verticale în clădire. Unele sunt prevăzute cu orificii de aerisire care asigură ventilația naturală în grădinile de iarnă.
Vârful de oțel
Vârful clădirii The Shard este format dintr-o turlă cu structură de oțel, acoperită cu fragmente de sticlă. Vârful său, care pare în mod deliberat neterminat, contribuie la impresia că turnul se îngustează pe măsură ce se înalță spre cer.
Profilul conic
Clădirea „The Shard” devine din ce în ce mai îngustă pe măsură ce se apropie de vârf. Acest lucru îi conferă o siluetă distinctivă, adaptându-se în același timp la diversele destinații din interiorul clădirii, de la etajele mari destinate birourilor de la parter până la spațiile rezidențiale și de observare mai mici de la etajele superioare.
Orașul vertical
Arhitectura reunește mai multe funcții într-un singur turn: birouri, restaurante, un hotel, locuințe și o galerie de observare deschisă publicului. Prin urmare, clădirea funcționează mai degrabă ca un cartier vertical compact decât ca un zgârie-nori cu o singură destinație.
Cine a proiectat clădirea The Shard?
Renzo Piano
Renzo Piano, prin intermediul firmei Renzo Piano Building Workshop, a proiectat clădirea The Shard. Arhitectul italian este cunoscut pentru clădirile sale care îmbină concepte arhitecturale puternice cu o atenție deosebită acordată luminii, materialelor și modului în care structurile interacționează cu mediul înconjurător.
În cazul clădirii The Shard, Piano a dorit să evite aspectul greoi asociat în mod tradițional cu clădirile înalte. Conceptul său era o structură zveltă și transparentă, care urma să se înalțe deasupra Londrei ca o turlă modernă. S-a inspirat din turnurile bisericilor din oraș și din catargele navelor de pe Tamisa.
Irvine Sellar
Dezvoltatorul Irvine Sellar a jucat un rol esențial în conturarea proiectului. Viziunea sa a fost aceea de a crea un „oraș vertical” cu destinație mixtă lângă stația London Bridge, reunind birouri, locuințe, unități hoteliere, restaurante și spații publice într-un singur turn.
WSP
În timp ce Piano a creat conceptul arhitectural, WSP a îndeplinit rolul de inginer structural, colaborând cu arhitectul, dezvoltatorul și antreprenorul Mace pentru a transforma proiectul cu siluetă zveltă într-un turn care să poată fi construit. Lucrările de inginerie au inclus secvența neobișnuită de execuție a clădirii, sistemele structurale și turla prefabricată din oțel.
Etapele construcției clădirii The Shard
1998–2000: Ideea prinde contur
Irvine Sellar a achiziționat terenul pe care se află în prezent Southwark Towers în 1998 și a început să dezvolte ideea unui complex imobiliar de mare densitate lângă stația London Bridge. În anul 2000, Sellar l-a întâlnit pe Renzo Piano la Berlin. În cadrul întâlnirii, Piano a schițat conceptul care urma să stea la baza clădirii The Shard.
2000–2008: Planificare și finanțare
Proiectul a trecut printr-un proces îndelungat de planificare și printr-o consultare publică. Criza financiară mondială a generat apoi și mai multă incertitudine, până când Qatarul a devenit partener al proiectului în 2008, contribuind la asigurarea viitorului proiectului.
2009: Încep lucrările de construcție
Lucrările de construcție au început în 2009. Construirea unui turn de 306 metri lângă o gară importantă a reprezentat o provocare semnificativă din punct de vedere logistic și ingineresc, în special din cauza spațiului urban limitat.
2010–2011: Turnul se înalță
Una dintre principalele inovații inginerești ale proiectului a fost metoda de construcție de sus în jos. Tehnica a permis ridicarea nucleului din beton și a părților superioare ale clădirii, în timp ce lucrările de excavare continuau la nivelul inferior. WSP descrie acest proiect ca fiind o premieră mondială, care a permis reducerea cu aproximativ patru luni a duratei lucrărilor de construcție.
2012: S-a finalizat construcția vârfului
Turnul a atins înălțimea maximă în 2012. Turla sa din oțel, de 500 de tone și 66 de metri, a fost prefabricată și asamblată înainte de a fi instalată în vârf, reducând astfel riscurile asociate lucrului la înălțimi extreme.
Din 2013: Clădirea se deschide pentru public
Atracția „The View from The Shard” s-a deschis în februarie 2013, oferind publicului acces la etajele superioare ale turnului. Ulterior, clădirea a găzduit birouri, restaurante, hotelul Shangri-La și locuințe, alături de galeria panoramică.
Structura clădirii The Shard
- Trei sisteme: Clădirea „The Shard” utilizează trei sisteme structurale: un cadru din oțel în partea inferioară, beton post-tensionat în partea centrală și un vârf din oțel în partea superioară.
- Controlul mișcării: Nucleul din beton contribuie la limitarea mișcărilor și a accelerației laterale provocate de vânturile puternice, eliminând necesitatea unui amortizor de masă reglat separat.
- Înălțimea turnului: Turnul are o înălțime de 306 metri și 95 de etaje, iar etajul 72 este cel mai înalt etaj locuibil, după care vârful din oțel se înalță în continuare.
- Vârf de oțel: Vârful din oțel se înalță deasupra etajelor ocupate, păstrând silueta conică a clădirii The Shard și conferindu-i aspectul caracteristic, cu vârful deschis, pe fundalul orizontului londonez.
- Ascensoare de mare viteză: Clădirea The Shard dispune de 44 de lifturi, inclusiv modele cu două etaje, unele dintre ele deplasându-se cu viteze de până la 6 metri pe secundă.
Exteriorul clădirii The Shard
Opt fațade unghiulare
Clădirea „The Shard” este învelită în opt fațade din sticlă înclinate, în loc de un perete cortină dreptunghiular convențional, ceea ce îi conferă silueta ascuțită și conică.
Sticlă care lasă lumina să pătrundă
Sticla de un alb deosebit conferă clădirii The Shard un aspect mai luminos și mai transparent, reflectând cerul și clădirile din jur, în loc să formeze un exterior opac.
Fracturi funcționale
Spațiile dintre fațade creează fracturile caracteristice clădirii The Shard, permițând în același timp ventilației naturale să ajungă în grădinile de iarnă din interiorul clădirii.
Un vârf care dispare
La vârf, un turn din oțel acoperit cu sticlă se înalță deasupra etajelor ocupate, contopindu-se treptat cu orizontul, în loc să se încheie cu un acoperiș masiv.
Arhitectura interioară a clădirii The Shard
În interior, arhitectura clădirii The Shard este definită de conceptul său de „oraș vertical”. Diferite funcții ocupă diferite părți ale turnului, clădirea devenind din ce în ce mai îngustă pe măsură ce se înalță.
Birouri: etajele 4–28
Turnul inferior dispune de spații mari, destinate în principal birourilor. Aceste spații mai ample beneficiază de amplasarea clădirii lângă stația London Bridge și de legăturile directe cu centrul Londrei.
Restaurante: Etajele 31–33
Trei etaje sunt dedicate restaurantelor și barurilor. Amplasarea lor asigură o tranziție între spațiile comerciale mai mari de la parter și hotel, reședințele și zonele de observare de la etajele superioare.
Hotelul Shangri-La: etajele 34–52
Hotelul ocupă secțiunea centrală a turnului. Deoarece clădirea se îngustează spre vârf, încăperile au planuri cu forme individuale, în loc să aibă planuri dreptunghiulare identice. WSP subliniază că, datorită formei piramidale, niciuna dintre camere nu este identică cu alta.
Reședințe: Nivelurile 53–65
Secțiunea superioară, mai îngustă, găzduiește apartamente rezidențiale, iar planurile de etaj subțiri oferă priveliști în mai multe direcții. Geometria neobișnuită înseamnă, de asemenea, că amenajările interioare se adaptează direct la forma conică a clădirii.
Priveliștea de la The Shard: etajele 68–72
Galeria de observare pentru public se află la etajele superioare, cu puncte de observare la etajele 68, 69 și 72. Nivelul 72 este parțial deschis către exterior, oferind vizitatorilor o percepție directă asupra înălțimii și a arhitecturii din jur.
Cum integrează clădirea The Shard principiile sustenabilității în proiectarea sa
Arhitectura clădirii The Shard include, de asemenea, o serie de măsuri menite să reducă impactul acesteia asupra mediului.
Fațada sa cu două straturi a fost proiectată să asigure ventilație naturală și este prevăzută cu jaluzele interioare care reacționează automat la schimbările de intensitate a luminii, contribuind la controlul căldurii solare și al luminii naturale.
În cadrul lucrărilor de construcție s-a utilizat, de asemenea, peste 20 % oțel reciclat, iar 95 % din deșeurile de construcție au fost reciclate. Potrivit The Shard, clădirea funcționează în prezent pe baza unui tarif de energie electrică provenită 100% din surse regenerabile.
Aceste caracteristici sunt importante deoarece arhitectura clădirii The Shard nu se rezumă doar la aspectul exterior. Fațada, sistemul structural și amenajarea interioară trebuiau să îndeplinească funcții practice, păstrând în același timp conceptul vizual original al lui Piano.
Întrebări frecvente despre arhitectura clădirii The Shard
Arhitectul italian Renzo Piano, prin intermediul firmei Renzo Piano Building Workshop, a proiectat clădirea The Shard. A dezvoltat conceptul împreună cu dezvoltatorul Irvine Sellar, inspirându-se din turlele bisericilor londoneze și din catargele navelor de pe Tamisa.
The Shard este mai degrabă un zgârie-nori contemporan decât un exemplu de stil istoric tradițional. Arhitectura sa se caracterizează printr-o formă zveltă și conică, suprafețe vitrate extinse, opt fațade înclinate și un vârf din oțel.
Renzo Piano a proiectat turnul ca o structură zveltă, asemănătoare unui vârf de turlă, inspirată parțial de turlele bisericilor din Londra și de catargele navelor. Cele opt fațade înclinate ale clădirii îi conferă aspectul fragmentat de „ciob”, contribuind în același timp la îngustarea turnului pe măsură ce se înalță spre cer.
Clădirea „The Shard” are o înălțime de 306 metri și 95 de etaje. Etajul 72 este cel mai înalt etaj locuibil, iar vârful din oțel se ridică mai sus de acesta.
Fațada este alcătuită din aproximativ 11.000 de panouri de sticlă, care acoperă o suprafață echivalentă cu aproximativ opt terenuri de fotbal.
Clădirea îmbină oțelul, betonul și sticla. Structura sa se modifică pe măsură ce se înalță, folosind un schelet din oțel la nivelurile inferioare, un schelet din beton post-tensionat în secțiunea centrală și o turlă din oțel în vârf.
Da. Punctul de observație „The View from The Shard” se află la etajele 68, 69 și 72. De la aceste niveluri, vizitatorii pot admira structura superioară a clădirii, în timp ce privesc panorama Londrei prin fațadele sale vitrate întinse.
