Necesitatea unui nou pod
La sfârșitul secolului al XIX-lea, zona de est a Londrei avea nevoie de un alt pod peste Tamisa, însă un pod fix convențional ar fi blocat accesul navelor comerciale înalte care deserveau docurile aglomerate din amonte. Provocarea a fost atât de natură arhitecturală, cât și practică: podul trebuia să fie mobil, să facă față traficului rutier în continuă creștere și să se integreze în cadrul istoric din apropierea Turnului Londrei.
Concurs de proiectare și construcție
Un concurs de proiecte a dus la elaborarea planului conceput de Sir Horace Jones și inginerul Sir John Wolfe Barry. Lucrările de construcție au început în 1886. Jones a murit înainte de finalizarea lucrărilor, dar Barry a dus proiectul mai departe, folosind o structură de oțel acoperită cu granit și piatră de Portland pentru a îmbina rezistența cu măreția vizuală. Podul Tower Bridge a fost inaugurat în 1894.
Modificări mecanice și restaurarea ulterioară
Inițial, podul funcționa cu ajutorul unor mașini hidraulice acționate cu abur. În 1976, sistemul respectiv a fost modernizat, trecând la un sistem electrohidraulic, în timp ce motoarele istorice au fost păstrate pentru a fi expuse. De-a lungul timpului, aspectul său s-a schimbat: o vopsire în roșu, alb și albastru a marcat Jubileul de Argint din 1977, iar lucrările de restaurare ulterioare au readus podul la paleta mai simplă de albastru și alb pe care o cunosc astăzi majoritatea vizitatorilor.
Află mai multe despre istoria Tower Bridge.